Nu permit nimănui să mă compare/I don't allow anyone to compare me

(english below)

Am crescut într-un sistem în care comparația era grila de măsurare a eficienței, poți să îi spui cum vrei: comunism, patriarhat, materialism, industrializare, dar cert este că m-am simțit redusă la o unealtă a eficienței, notele de la școală, frustrarea mamei că nu sunt ca și alți copii, lipsa tatălui și politica de la televizor în care rușii îi înving pe nemți într-un război din trecut inepuizabil ca și sursă de propagandă și totodată măsurătoare a eficienței - rușii sunt mai buni ca nemții, punct.

După ani de observație pot să spun că masculinul meu a obosit să performeze după grila altcuiva care se declară punctul măsurătorii, iar femininul meu refuză complet ca eu să fiu o unealtă în grila altcuiva, adică mintea, adică masculinul. Se vorbește foarte mult despre oprimarea femininului de masculin, dar prea puțin despre oprimarea masculinului de masculin. Umilința masculinului de a performa constant conform măsurătorii altui masculin a creat ceea ce numim astăzi co-dependență, bullying, nesiguranță la margine cu isteria pierderii propriului sens dacă nu este validat din exterior.

Care este valoarea mea?

Sigur că este o întrebare care aduce multe perspective, dar pentru mine valoarea mea este că mă uit acum pe partea stângă și văd un munte superb cu pesajul caracteristic al Spaniei și pe partea dreapta marea și fiica mea care a fost diagnosticată cu autism și mi s-a spus că nu va avea abilitatea să se conecteze emoțional cum desenează în caietele în care scriu eu și mă îmbrăâișează și pupă pe obraz cu toată tandrețea suavă și smotocită a zodiei Berbec. Doamne, cât de ușurată mă simt că nu am vrut să intru nici măcar în comparațiile specialiștilor, binevoitori desigur dar cu o experiență bazată pe un trecut care în numele evoluției ne invită să ne dezlipim de tipare și să descoperim ceva nou și chiar mai frumos.

De ce am căutat validarea în grila de comparație a celorlalți?

Iarăși este o întrebare care aduce răspunsuri complexe, dar dacă ar fi să mă focusez pe o cauză recentă ar fi vinovăția de a greși.

Grilele vechi de comparație au rolul să ne aducă niște modele de încercare și eșec cu anumite rezultate testate în timp pe un segment de populație, ceea ce este grozav, dar dacă populația și nevoile populației s-au schimbat exponențial aceste grile au rolul de a crea un tipar învechit.

Procesul de inovație este unul de experiementare, iar experimentul înseamnă a observa cauzele și efectele care duc la un rezultat.

Efectele nu sunt întotdeauna cele corecte, greșeala are rolul de a ne învăța conectarea cu intuiția. Dacă am luat decizii dintr-un masculin reactiv fără a-mi consulta intuiția este posibil să trăiesc niște efecte, nimic grav în asta, pot să observ aceaste efecte și să decid dacă data viitoare fac la fel.

Vinovăția are rolul de a mă responsabiliza, iar asta este lecția fiecărui nivel de evoluție personal și colectiv. Tocmai de aceea psihopații nu evoluează în a-și schimba comportamentul, pentru că nu simt vinovăție, în același timp și persoana care se îngroapă în vinovăție nu poate evolua pentru că îngheață în frica posibilității unor noi greșeli.

Greșeala este și punctul karmic în care victima, abuzatorul și salvatorul sunt alchimizați în unitate astfel că frica de greșeală limitează nevoia sufletului de a conține niște lecții pentru propria evoluție.

Pictura intuitivă este pentru mine acel spațiu în care am descoperit grila mea personală astfel încât să nu ofer spațiu altor persoane să mă compare și să mă ducă în propriile lor proiecții.

Pictura intuitivă m-a conectat cu intuiția și sufletul meu, apoi m-a invitat să aduc energia înaltă care se crează dintr-o astfel de conversație direct pe pânză. Nu există nimic mai hrănitor pentru mine decât energia sufletului și blândețea acestuia de a avea răbdare cu mine să descifrez fiecare simbol învățându-mă să-mi ascult vocea inimii, vocea minții, vocea emoției, vocea copilului interior sau ego-ului, vocea sufletului și să aleg în funcție de context să folosesc toate instrumentele din interiorul meu pentru un echilibru yin-yang fără a disocia de la totalitatea cu care am fost înzestrată.

Te invit la cerc Luni seara, 27 mai, ora 19.00 RO, să ne conectăm împreună printr-o meditație care să permită sufletului nostru să ne aducă mesaje despre ce avem nevoie să știm ca să întrupăm și mai mult plăcerea. Dacă simți dorință, rezistență sau frică de a te conecta cu plăcerea acesta este un spațiu minunat de explorare a valențelor pe care le-ai atribuit plăcerii până acum. De acum înainte poți să îți creezi un model personal bazat pe vocea sufletului, potrivit ție astfel încât să eliberezi șabloanele vechi de care nu mai ai nevoie.

Înregistrează-te apasând butonul de mai jos:

Una cu Iubirea

I grew up in a system where comparison was the grid for measuring efficiency, you can call it what you want: communism, patriarchy, materialism, industrialization, but what is certain is that I felt reduced to a tool of efficiency, school's grades, my mother's frustration that I am not like other children, the absence of the father, and the politics on television of the Russians defeating the Germans in an inexhaustible past war as a source of propaganda and also a measure of effectiveness - the Russians are better than the Germans, point.

After years of observation I can say that my masculine is tired of performing according to someone else's grid that declares itself the measuring point, and my feminine completely refuses to let me be a tool in someone else's grid, meaning the mind, meaning the masculine. There is a lot of talk about the oppression of the feminine by the masculine, but very little about the oppression of the masculine by the masculine. The humiliation of the masculine to constantly perform according to the measurement of another masculine has created what we call today co-dependency, bullying, insecurity on the edge with the hysteria of losing one's meaning if not externally validated.

What is my value?

Of course it is a question that brings many perspectives, but for me my value is ... that right now as I am writing I look on the left side and see a gorgeous mountain with the characteristics of Spain and on the right side the sea and my daughter who was diagnosed with autism and I was told would not have the ability to connect emotionally. Now she draws in my notebooks and hugs and kisses me on the cheek with all the soft, rumpled tenderness of an Aries. God, how relieved I feel that I didn't even want to enter into the comparisons of specialists, benevolent of course but with an experience based on a past that in the name of evolution invites us to detach ourselves from patterns and discover something new and even more beautiful.

Why did I seek validation in the comparison grid of others?

Again, it's a question that brings complex answers, but if I were to focus on a recent cause it would be the guilt of being wrong.

The old comparison grids are meant to give us some trial-and-error models with some time-tested results across a segment of the population, which is great, but if the population and population needs have changed exponentially these grids are meant to create an outdated pattern.

The process of innovation is one of experimentation, and experimentation means observing the causes and effects that lead to an outcome.

The effects are not always the right ones, the mistake is to teach us to connect with intuition. If I made decisions from a reactive masculine without consulting my intuition it is possible to experience some effects, nothing serious about it, I can observe these effects and decide if next time I do the same.

The role of guilt is to make me responsible, and that is the lesson of every level of personal and collective evolution. That is precisely why psychopaths do not evolve to change their behavior, because they do not feel guilt, at the same time the person who buries himself in guilt cannot evolve because he/she freezes in fear of the possibility of new mistakes.

The mistake is also the karmic point where the victim, the abuser and the saviour are alchemized into unity and the fear of the mistake limits the soul's need to contain some lessons for its own evolution.

Intuitive painting is for me that space where I discovered my personal grid so that I don't give space to other people to compare me and take me into their own projections.

Intuitive painting connected me with my intuition and soul, then invited me to bring the high energy that is created from such a conversation directly onto the canvas. There is nothing more nourishing to me than the energy of the soul and its gentleness to be patient with me to decipher each symbol teaching me to listen to the voice of my heart, the voice of the mind, the voice of emotion, the voice of the inner child or ego, the voice of the soul and to choose depending on the context to use all the tools within me for a yin-yang balance without dissociating from the wholeness with which I was gifted.

I invite you to join the circle on Monday evening, May 27, at 19.00 RO, to connect together through a meditation that allows our soul to bring us messages about what we need to know in order to embody pleasure even more. If you feel desire, resistance or fear to connect with pleasure this is a wonderful space to explore the valences you have assigned to pleasure until now. From now on you can create a personal model based on the voice of your soul, according to you so that you release the old grids that you no longer need.

Register by pressing the button below or send me a message:

Una cu Iubirea